Antreprenori fără capital
Într-un studiu Romanian Business Leaders de la începutul acestui an, am remarcat cât de mult în urmă este antreprenoriatul românesc față de media europeană. Doar 20% dintre firme sunt bancabile, doar 12% supraviețuiesc peste 10 ani și numai 0,5% ating un prag de succes real: 1 milion de euro cifră de afaceri și 1 milion de lei profit.
Tema este mai îngrijorătoare decât pare la prima vedere. Firmele antreprenoriale românești nu cresc suficient de repede, iar fondatorii folosesc prea puțin capital atras, fie că vorbim de credit, fie de capital propriu. Lucrăm aproape exclusiv cu banii noștri și creștem doar în ritmul în care îi câștigăm.
Contextul face problema urgentă. Investițiile străine directe sunt în scădere accentuată, iar PNRR s-a încheiat anul acesta. Două dintre motoarele creșterii din ultimii ani se opresc în același timp. Singura sursă de creștere stabilă pe termen lung rămâne capitalul autohton: mai mult credit, mai mult equity și educația financiară necesară pentru a le folosi.
Ce nu măsurăm nu vedem
Ne mândrim că România a atins aproape 80% din media europeană a PIB-ului pe cap de locuitor, la paritatea puterii de cumpărare. Totuși, PIB-ul măsoară doar valoarea adăugată, nu și avuția acumulată. Capitalizarea economiei noastre rămâne mult sub media UE și chiar sub cea a economiilor mai fragile din flancul sudic.
La un PIB total aproape dublu față de cel al Greciei, Bursa de Valori București are o capitalizare de 2,5 ori mai mică decât cea de la Atena. Patru bănci elene au fiecare active mai mari decât cea mai mare bancă românească, iar exemplele pot continua.
Ne măsurăm progresul după indicatorul care ne avantajează și îl ignorăm pe cel care arată cât de fragilă este convergența. Lecția depășește economia: ce nu măsurăm onest nu vedem, iar ce nu vedem nu putem corecta.
Prima de risc, prețul guvernării
De ce nu lucrează capitalul românesc în economia reală? Pentru că, deocamdată, cel mai bun plasament local este chiar statul. Titlurile de stat oferă randamente atractive, dar ele nu sunt un semn de forță. Reflectă prima mare de risc a economiei românești.
Prima de risc nu este un dat al naturii. Este prețul pe care piețele îl cer pentru impredictibilitate: reguli fiscale schimbate peste noapte, deficite scăpate de sub control, investiții publice fără rezultat măsurabil, decizii pentru care nu răspunde nimeni. Este, de fapt, factura guvernării, plătită de fiecare firmă care se împrumută și de fiecare antreprenor care amână o investiție.
Câtă vreme plasamentele în stat rămân atractive doar datorită acestui risc, economia reală nu are cum să accelereze suficient pentru a prinde din urmă plutonul european. Capitalul nu va migra spre companii până când statul nu devine predictibil. De aceea, buna guvernare nu este o temă de bună-creștere civică. Este cea mai ieftină politică de dezvoltare a capitalului pe care o are România.
Ce poate face statul
Pentru o convergență reală, România nu își permite să conserve capitalul blocându-l exclusiv în instrumente cu venit fix. Avem nevoie de investiții peste media europeană în companii private: prin bursa locală, prin fonduri de private equity, prin venture capital pentru startup-uri. Banii 100% privați sunt însă prea puțini, iar aici statul are trei pârghii la îndemână.
Prima este banul public folosit ca multiplicator. Fondurile de pensii și programele guvernamentale pot aloca mai mult către capitalul privat. Fiecare leu public ar trebui judecat după cât capital privat atrage și ce rezultat produce, nu după cât s-a absorbit. Vorbim de investiții care generează acumulare și alte investiții, nu de subvenții acordate pentru „impresia artistică”.
A doua sunt companiile de stat conduse profesionist. Ele dețin o parte importantă din activele economiei. Cu management selectat pe competență, cu obiective de performanță asumate public și cu transparență reală, pot deveni sursă de valoare și de încredere pentru investitori, inclusiv pe bursa locală.
A treia sunt regulile care nu costă nimic. Legislația societăților nu este încă adaptată investițiilor de venture capital, ceea ce descurajează exact capitalul de care firmele mici au nevoie ca să crească. Corectarea ei nu cere niciun leu din buget, doar voință și competență.
Valoare, competitivitate, capital românesc
Lanțul este simplu, fără capital, firmele nu cresc. Fără scară, nu devin competitive și nu exportă. Fără export, deficitul comercial rămâne structural, iar economia rămâne dependentă de capitalul altora.
De aceea, în Romanian Business Leaders ne-am asumat o misiune clară: creștem puterea economică a României prin antreprenoriat, cu mai multă valoare, mai multă competitivitate și mai mult capital românesc. Nu este un slogan, ci o ecuație. Iar una dintre variabilele ei esențiale este calitatea statului.
Banii cui?
Titlul acestui text vorbește despre banii altora. Prea mult timp, creșterea României s-a sprijinit pe banii altora: investiții străine, fonduri europene, împrumuturi. Au fost esențiali, dar nu sunt ai noștri și nu sunt pentru totdeauna. Întrebarea deceniului următor este cât capital construim noi.
Noi, antreprenorii români, știm că putem mai mult. Dar nu putem singuri. Avem nevoie de o administrație care măsoară ce face, răspunde pentru ce decide și devine partener al celor care creează valoare.
Pe 26 noiembrie, la Senatul României, organizăm Forumul Bunei Guvernări. Aducem la aceeași masă mediul privat, administrația și societatea civilă, ca să discutăm concret cum se construiește acest parteneriat. Vă invit să fim acolo, împreună, pentru a putea mult mai mult și a ajunge la prosperitatea incluzivă pe care ne-o dorim cu toții.
Articolul Banii altora. Ai cui? Ai noștri? apare prima dată în Fundația Romanian Business Leaders.
